Treabă complicată, dar m-am decis să scriu un articol pentru a lămuri domnișorii și domnișoarele, în special cele care se află în impas, fie ca doresc să înceapă o relație sau să îmblânzească acest armăsar care galopează liber în sălbăticia orașului. Așadar, să trecem la treabă.
Dacă în vremuri nu demult apuse, a fi „alfa” presupunea echilibrarea ideală a unor virtuții, maniere, calități fizice și abilități, astăzi, bărbații care aspiră la un astfel de statut s-au văzut nevoiți să evolueze. Societatea a cerut-o. De recunoscut, nu e greu. Un astfel de specimen se distinge ușor, fie că e singur, fie în compania altor persoane. Narcisist convins, e ceva în aerul lui care transmite „bărbat ca mine nu mai pășește pe acest pământ” și își repeta acest lucru zilnic în oglinda de acasă sau retrovizoare, când își vede reflexia în geam, în vreo balta sau cine știe pe unde. Când merge, o face de parcă pământul a încetat să se mai învârtă în jurul soarelui. E firesc, lumea se învârte doar în jurul lui. Cunoscător al importanței „proprietăților magnetice”, imaginea sa este bine studiată, iar masculinitatea sa trebuie evidențiată, indiferent că e vorba de o freză cool, o barbă deasa, părul de pe piept cârlionțat și la vedere sau o ținută dandy. Fiindcă are nevoie de un mediu propice din care să-și sustragă validări, să-și exprime prin fiecare por caracteristicile sale de mascul feroce și să-și satisfacă nevoia de atenție, acesta știe că trebuie să se facă văzut, auzit, admirat, respectat. De aceea, va ieși des, va pune accent pe popularitate și își va alege meticulos un grup al cărui lider va fi. E conștient că reputația e totul, dar nu de orice fel, trebuie una de invidiat, care vine odată cu o lista. Aaaa! Și nu mă refer la o lista de calități cum ar fi: puterea fizică, umorul, arta conversației, abilitați de lider și alte bla-bla-uri dintre acestea. Astfel de informații zac în structura genetică și sunt coduri moștenite din moș strămoș. Reputația necesara în secolul XXI vine odată cu lista de femei. Că sunt doar zece pe lista, poți să fii convins ca acest număr va fi înmulțit, adunat sau ,mai simplu, adăugat un 0 la finalul cifrei reale. Cum altfel să-și impună autoritatea și să-și creeze imaginea de omnipotent, omniscient în fața altor masculi (= concurența) și să stârnească interesul doamnelor și domnișoarelor?! În concluzie, un renume de Casanova e un must, iar despre femeile pe care nu le-a putut avea, care l-au refuzat sau rănit, el știe că nu trebuie să pomenească. No, ce mascul alfa este vulnerabil?! El va povesti ore întregi de prăzile ușoare, femeile agățate în club după 4-12 pahare + shot-uri, proaspăt despărțitele, nefericitele în relații dornice de o aventura, MILF-urile, escortele, videochatistele și lista poate continua.
Cum domesticești totuși masculul alfa?
Acum că am schițat portretul lui „alfa”, am ajuns la partea cu adevarat interesantă. Însă, mai bine, n-ai vrea să-l lași naibii, să stai pe curul tău și să găsești lucruri mai bune de făcut cu timpul liber?! Nu?! Aaa, ți s-a pus pata. Ei bine, tocmai pentru că știu cum este să te mănânce în zona dorsală și că unele femei au darul să nu se învețe minte până nu dau cu capul, unele în repetate rânduri, căci de la un cucui până la a-și sparge țeasta, ele au și capacitatea de a dezvolta o anduranța uimitoare în fuga adolescentina după bad boys, am să mă țin de promisiune și vă voi prezenta pașii ce trebuie urmați pentru a prinde aceasta comoară de bărbat.
Spune-i că nu vrei o relație
„Poftim? Ce ai spus?” Cum să-i spui așa ceva când tu numai asta visezi noaptea și îți tremură picioarele numai când flutură jucăuș din gene. Ascultă ce-ți spun! Zi că nu vrei nimic de la el, că îți este bine singură și, mai ales, că nu ți-ai dori o relație cu el, un personaj mai ceva ca „Zburătorul” lui Rădulescu. Șocul va fi imens și în mintea lui se vor cutremura sinapsele: „Da’ ești nebună? Cum adică să nu vrei o relație tocmai cu moi? Ai idee câte femei ar dori să fie curtate de mine, Făt-Frumos cu Egoul Gros? Ei, lasă că îti arăt eu ție!”… Și atunci să te ții tare deoarece va scoate artileria grea.
Spune-i că n-ai încredere în el
Fără doar și poate o să-ți promită luna de pe cer, o să-ți jure că dragostea ta o să-l împingă să descopere noi planete și, dacă până acum cei de la NASA n-au fost în stare să asigure viață pe Marte, o va face el. Ba chiar îți va face și vila acolo, nu se va limita doar la plantat cartofi ca în „Marțianul”. O să-i devii de îndată muză și-ți va scrie poezii sau cântece, va veni cu flori sau bomboane, cadouri scumpe, va pregăti cine romantice sau serenade surpriză, va fi gentleman-ul perfect, doar e un maestru al seducției.
Fă-l gelos
Arată-i că are rivali și o să facă febră, o să-i clocotească sângele în vene și o să vadă roșu ca taurul în arena, însă, fii fără grijă, nu o să renunțe el așa ușor. Expert în manipulări, o să facă pe victima. O să-și dezvolte subit o latura sensibilă și o să-și deschidă sufletul. Ptuuu! Pardon, pardon! Am vrut să zic imaginația… Și uite așa îți va prezenta tot felul de fabulații în care a fost rănit sau înșelat, sedus sau abandonat ori cum are el grijă de toți, dar nimeni de el. Îți va mărturisii cum simte până în adâncul materiei cenușii că tu ești femeia vieții lui, cea pe care o aștepta de-o viața, dar ai întârziat să apari. La cum va știu, cam acesta este momentul în care veți ceda. Ce femeie poate să reziste în fața unui Gigi Durul care de fapt ascunde emoții nebănuite și se deschide precum o floare delicată doar pentru tine. Nu-i așa că ești speciala?! Mda, special de tută… Însă, nu-i nimic, toate am trecut prin asta, numai că ar fi bine să te deștepți rapid.
Eheee! Acum că el și-a obținut trofeul iar tu, în naivitatea ta, crezi ca ai câștigat titlul de femelă alfa, o să începi basmul cu acest Adonis mult visat. Ceea ce nu îți spune nimeni este că momentele alea romantice ca-n filme și partidele de sex nebun o sa dispară cât ai zice „alfa” și totul o sa semene mai degrabă a tu alergând după el și el fugind de tine. Pentru a nu îți mai face iluzii deșarte, o să-ți mărturisesc că nu poți domestici nicicând un astfel de bărbat deoarece s-ar anula factorul esențial care ii asigură condiția: libertatea. Negreșit, vor urma zile grele și nopți lungi, singuratice în care nu vei ști nimic de el, când, cum sau, în deosebi, cu cine își face veacul. Dracu’ o să te pună să-l verifici și când o să descoperi vreun mesaj compromițător de la vreo Vasilica, cât tu o să plângi, urli și zvârcolești pe jos gândindu-te la cât te-a dezamăgit, dar uitând că nimeni nu te-a obligat să îi rămîi alături, el o să viseze la un dispozitiv asemenea celor deținute de Inspectorul Gadget care se autodistrugeau la câteva secunde de la atingere. Totuși, telefonul lui este mai sacru ca Playbook-ul lui Barney Stinson și nu este permis să fie violat de degetele tremurânde și suspicioase ale niciunei femei. Ca să te țină prinsă, că de…nu-i strică o fată cu atâta spirit de sacrificiu, taman bună pentru serile de odihnă, o să-ți scuipe niște te iubescuri, o să-ți croșeteze câteva minciuni, niște explicații care te vor face tot pe tine să te simți vinovată, iar, dacă cu acestea nu va ține, mai condimentează rețeta iubirii cu năbădăi cu câteva tentative de dominare și control, alte promisiuni goale, câteva jigniri ca să-ți reducă tronca, tronca și care o să-ți scadă respectul de sine. În momentul acela, mă întreb, o să te mai simți specială?! Când realitatea o să-ți bată la ușă și viata o să fie mai dură ca o piesă de teatru dramatică, te-aș sfătui prietenește, să faci precum Hamlet și să te întrebi, nu „a fi sau a nu fi”, ci, mai degrabă, dacă alegând să apari pe scena alături de acest actor nepremiat încă la Oscar, o să poți să joci la nesfârșit în rolul secundar? Așa, poate îi vei da o șansă tipului acela atent și discret pe care l-ai refuzat când goneai de bezmetică după mituri urbane și modele de masculinitate prost înțelese.
*Textul este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
Nu sunt bărbat, dar dacă aș fi, cu siguranță aș fi unul al dracului de dorit. Nu pentru că m-ar da banii afară din casă sau pentru că s-ar putea juca X și 0 pe abdomenul meu, nici datorită vreunui renume de Don Juan, ci pentru că aș avea curajul să fiu diferit. Ia să vă zic cum…
Dacă m-ar chema Andu și mi-ar plăcea de Frusina, eu unul n-aș aștepta să facă ea primul pas, căci s-ar putea să-mi crească barbă albă până o va face, să creadă că nu sunt interesat sau, mai rău, că sunt gay. Nici pe prietenul meu cel mai bun, Vasile, nu l-aș ruga să mă combine. Ăla ar fi în stare să-i spună că am sculament și să încerce să i-o tragă el. Prostul naibii! Clar nu i-aș da vreo douăzeci de like-uri pe Facebook la pozele de profil ca mai apoi s-o întreb „Ce faci păpușa?”. Eu unul aș invita-o în oraș, preferabil într-un loc unde am putea vorbi deoarece m-ar interesa tare ce scoate pe gură. Dacă m-ar refuza, aș mai încerca de maxim două ori că nu sunt tâmpit și nici disperat să insist mai mult decât e cazul. Dacă însă îmi acceptă invitația, în ziua cu pricina, m-aș oferi să o iau de acasă, fie că n-am mașina și ar trebui să merg cu o căruță. Aș face asta nu fiindcă sunt prost, ci pentru că așa m-a educat tata. La această întâlnire eu m-aș abține de la glume proaste, să o trag de păr, să-i pun piedică, să scuip, să mai chem vreun prieten să ne țină companie, să-i arunc cu șervetele în poală sau să-i mărturisesc că i-ar sta mai bine cu vreo 7 cm în minus la cur. În schimb, aș încerca să o cunosc mai bine, să flirtez curtenitor, să o fac să râdă, pentru că aș ști ca orice femeie nu e niciodată mai frumoasă decât atunci când râde, mai ales la glumele mele. Așadar, aș încerca să fac o impresie bună fără să epatez, să fac pe arogantul, să vorbesc despre femeile din viața mea, de milioanele cu care arunc în club, de chiloții mei de la Ralph Lauren și vila cu piscina din New York pe care probabil nu o am. La final, m-aș oferi să plătesc nota, dar nu pentru că am uitat că s-au emancipat femeile, ci pentru că asa am citit în „Codul bunelor maniere astăzi”. Nu mint că aș aprecia dacă domnișoara ar avea destul bun simț să-și scoată portofelul și măcar să se ofere să-și achite consumația, chiar dacă nu intenționez să o las. La plecare aș ține ușa pentru că nici la venire nu mi-a scăpat să intru eu primul în local. Aș duce-o și acasă. E posibil să se fi înserat și n-am auzit-o să fi zis că a făcut karate. După ce o las la scară, la poartă, la bunica sau mai știu eu unde, dacă până la sfârșitul întâlnirii nu mi-a vorbit de unghii, poșete, nu mi-a lăsat senzația că este vreo tută sau vreun spirit liber care nu poartă lenjerie intimă, nu m-aș invita la ea la o „cafea”, nu aș întreba-o dacă nu ar vrea mai degrabă să vină la mine să-i arat colecția de „bile de coci” și nici mâna pe țâțe nu m-aș risca să-i pun. De m-au înnebunit cracii, decolteul, fundul sau degetele de la picioare, acasă aș face un duș rece sau aș deschide folderul XXX din laptop.
Dacă aș fi bărbat și m-aș îndrăgosti de Frusina, băi, eu i-aș duce flori și nu doar în prima lună până reușesc să o cuceresc sau să-i intru în pantaloni. I-aș oferi și fără ocazie, iar dacă m-a mâncat în cur să o iau de nevastă, i-aș lua flori și când e băbătie. Ce?! Dacă i-au ajuns țâțele la genunchi asta înseamna că nu mai are nevoie de atenție? Nici eu nu mi-aș mai aminti probabil ultima dată când „Vlăduț” nu s-a mai trezit fără vreo trei Viagra, dar tot mi-ar plăcea să-mi facă cafeaua de dimineață, ce dacă are Parkinson. Desigur, aș avea grijă să nu-mi neglijez tovarășii, dar totodată destulă personalitate încât să nu mă atac dacă face mișto unul din ei de mine că sunt sub papuc doar pentru că o pun pe ea pe primul loc. O să mă amuz în sinea mea deoarece bolovanul care râde fără îndoiala a fost părăsit, înșelat sau a uitat cum arată o femeie dezbrăcata și nici nu o să vină vreuna să-i șteargă mucii când e răcit așa cum face Frusina mea. Aș spală vase, mi-aș calcă cămășile, mi-aș spală chiloții ăia buni, aș găti, aș duce gunoiul și aș da cu aspiratorul din propria inițiativa. Nu aștept să îmi facă ea capul mare că sunt un trântor. Îmi amintesc că mama m-a învățat ca femeia cu care trăiești nu e sluga și pentru ca ambii muncim, treaba se împarte la doi. Apropo de mamă, cordonul ombilical l-aș tăia totuși cât de repede aș putea, aș renunța să o alint „mami”, „mamina”, „mamițica”, „pisica” sau alte minunății că nici mie nu mi-ar plăcea să o văd că-și mai pupă tatăl pe gură ca la 4 ani. Pe deasupra, nu i-aș reproșa în veci că mama nu îmi prăjește cartofii până se fac negri ca abanosul. I-aș înghiți oricum căci s-ar putea să-mi zică „Să te duci la mă-ta!” și să nu glumească.
Dacă aș fi bărbat, eu nu aș întreba-o pe Frusina de ce mănâncă ca vaca. Mai degrabă aș încerca să aflu dacă a mâncat ceva în ziua respectiva pentru că aș ști de la sora mea sau de la prietena mea cea mai bună ce greu este uneori să fii fata și să concurezi cu idealurile mediatizate și promovate de societate. Dacă totuși ia proporții, nu i-aș zice zilnic ca are curul mare, nu aș începe sa flirtez cu altele sau nu as amenința-o ca o părăsesc. I-aș propune să mâncam mai sănătos și să facem sport. N-aș uita nicio clipă ce butoarca mai fac și eu uneori. Nu aș îndrăzni să-i zic că i-ar sta mai bine cu niște silicoase, căci nici mie nu mi-ar conveni să-mi zică ca aș avea nevoie de mărire de penis. Eu aș prefera-o cât mai naturală. Mi-aș pune des cămașă, m-aș da cu parfum, m-aș îngriji și i-aș face din când în când atenții ca să-i arăt că apreciez că e mereu fină, se chinuie cu tocuri, își pune lenjerii sexy sau îmi face surprize etc. Culmea, eu n-aș fugi de certuri pentru că am înțeles demult că nu există relația perfectă, femeia perfectă, nici eu n-aș fi perfect și de ce dracului să vrei? Ce e mai frumos decât sexul de împăcare?! Aaaaaa! Ca bărbat, n-aș neglija mai ales viata intimă. Aș face sex cu ea cât de des se poate, unde se poate, în toate pozițiile pe care le știm și ne permite corpul să le facem. Ce-mi mai place și mie când îmi îndeplinește câte-o fantezie! Dacă n-are orgasm, n-aș avea reacții de căcat că doar nu-mi doresc a doua oara să-l mimeze și aș fi destul de stăpân pe mine încât să nu fac o tragedie din asta. Aș lua-o mai degrabă ca pe o provocare și nu m-aș lasă până nu i-aș oferi momente de neuitat, pline de plăcere. Aș face și eu eforturi să nu dispară pasiunea și nu aș avea pretenția doar de la ea să nu lase să se stingă flacăra dintre noi. Când i-ar fi greu nu aș da bir cu fugiții și nici nu m-ar spânzura Aghiuță prin baruri că și mie mi-a prins bine când a avut grijă de mine pentru că mi-am rupt degetul mic de la picior și am stat imobilizat la pat vreo lună sau când mi-a murit șopârla și-am plâns o săptămâna, am intrat în depresie că am chelit sau orice alt moment în care am avut nevoie de ea și a fost acolo. Când mă scoate din pepeni, n-aș face-o „Proastă!”. Și eu m-aș simți aiurea dacă m-ar face „Incompetent!”. Dacă are complexe și frici, nu i le-aș adânci, aș proteja-o fiindcă și ea mă susține și mă încurajează. Și când zic aș proteja, nu mă refer la minciuni. Eu unul n-aș minți. Aș consuma energie în scopuri pozitive, nu complicându-mi existența inutil. Aș iubi-o sincer și aș face viața noastră o aventura, ceva ce la bătrânețe ne-am aminti cu drag și dacă ar fi să dăm ceasul înapoi să ne dorim să o luăm de la capăt fără să schimbăm nimic.
Aș face toate acestea fiindcă aș avea destulă încredere în mine că n-aș fi luat de fraier. Aș ști să pun limite, să mă impun când e cazul, să spun „Nu”, să-mi păstrez masculinitatea, cea cultivată în spirit pozitiv, visurile și principiile, hobby-urile și tot ceea ce m-ar defini ca om și bărbat. Le-aș face fără frică, cu toate că, să fim sinceri, și femeile sunt de rahat, însă aș fi destul de deștept și rațional încât să-mi dau seama dacă Frusina este o prefăcuta, o materialistă, o femeie ușoară sau pur și simplu idioată… În cazul acela, pierderea nu va fi a mea. Totuși, eu nu sunt bărbat, iar mulți mi-ar spune că am văzut prea multe filme.
Departe de mine de a înțelege fotbalul. În mintea mea mereu va exista întrebarea: „De ce douăzeci și doi de bărbați n-au găsit altceva mai bun de făcut decât să alerge după o minge?!”. Nu vreau să dau dovadă de lipsa de respect sau ignorantă și, chiar dacă încă mă chinui de ceva ani să îmi dau seama ce-i acela off-side, asta nu înseamna că nu apreciez persoanele care au o fascinație pentru acest sport. Poate nu înțeleg eu anumite aspecte, dar n-am putut totuși să nu observ niște asemănări între iubire și acest joc de echipa sau sporturi în general.
Dragostea în sine reprezintă o munca în echipa în vederea atingerii unui țel comun. La fel ca în fotbal, ea te învață importanta comunicării și colaborării: alegerea unei strategii de acționare se face întotdeauna împreună. Ideile și opiniile partenerului trebuie respectate și totodată este bine să înțelegem ca luatul unor decizii de unul singur fără să ții cont de celălalt nu-i întotdeauna o idee bună. Nu din alte motive, dar s-ar putea să te alegi cu vreun cartonaș roșu sau vreun penalty și când jumătatea ta o să scoată flăcări pe nas nu cred că o să-ți placă. Știu că toți avem momente în relație când avem senzația că suntem Ronaldo, dar dacă se întâmpla să confunzi cerul cu poarta, să nu te mire huiduielile. În consecință, altruismul și spiritul de sacrificiu sunt de asemenea esențiale – pasează mingea aia că nu o să mori. E clar că nimeni nu șutează mai bine ca tine, dar ia mai dă-i și celuilalt o șansa că s-ar putea să te surprindă plăcut. Să greșim este inevitabil totuși dezvoltarea unui simț al responsabilității și asumarea răspunderii sunt necesare. Accidental, se mai întâmpla să-i tragem perechii noastre o minge în cap, iar în acest caz ar fi recomandat să-ți ceri scuze, indiferent dacă ai vrut sau nu să-i umfli ochiul.
Se mai întâmplă uneori să avem și zile proaste, dar învață să încurajezi și,cu siguranță, vei fi și tu sprijinit la rândul tău. Este important să știi cum să ridici moralul partenerului atunci când vezi că este debusolat. Chiar dacă ai nemulțumiri în ceea ce-l privește, amintește-ți că și criticile trebuie să fie constructive și spuse cu tact. În viața de cuplu nu se poate să fim numai coechipieri, când și când ne mai luam și rolul de antrenor. Fără doar și poate o să existe situații în care mai dăm și pe lângă poartă, chit că portarul se uita după avioane. În cazul unui eșec, să-l învinovățești mereu pe celălalt nu e tocmai fair play, pentru că viața în doi presupune nu doar să te bucuri de victorii. Crucial este să știi cum să treci peste nereușite.
Dragostea negreșit este mult prea complexa pentru a o compara doar cu fotbalul. Uneori ea ar trebui să arate mai degrabă ca un tango pasional sau n-ar fi rău să o condimentăm ca într-o bachata. Trebuie să ne păstrăm senzualitatea și să nu ne uităm definitiv sexualitatea. Ca femeie, dacă vrei să faci mereu pe bărbatul, atunci să nu te plângi dacă vei fi tratata ca atare. Iar bărbații ar trebui să nu își confunde iubita cu mascota sau băiatul care aduce prosoapele și apa în pauzele dintre reprize. Fanteziile cu majoretele nu sunt rele, dar aici intrăm într-o cu totul altă discuție. E adevărat că uneori în iubire te mai simți ca și cum faci cățărări pe Everest de unul singur, ba chiar ești nevoit să îl mai tragi și pe neisprăvit cu o funie după tine. Ușor, ușor se declanșează un ping-pong verbal și totul începe să semene cu un joc de Darts în care se aruncă numai săgeți. Problema începe cu adevărat când simți constant că nu mai faci parte dintr-o echipa, ci mai degrabă parcă joci într-un sport individual. Ca la handbal, preiei poziția de pivot, dar în iubire nu avem arbitru să fluiere când facem dublu dribling. Și uite așa te trezești, cât ai bate din palme, că ai trecut de la fotbal la box. Fără ca cineva să te avertizeze când ai dat o lovitura sub centură, totul o să arate mai degrabă ca la un meci de UFC. Păcat că în dragoste nu totul e permis și dacă reușești un KO, s-ar putea să vă fie fatal. În astfel de situații, e bine să nu te încăpățânezi să dărâmi popice ca la bowling și, chiar dacă ai senzația că ai ieșit la pescuit de iluzii deșarte, fă mai degrabă ca la șah – gândește înainte să faci o mutare care ar putea să îți compromită relația. Apoi, în zilele în care ai vrea să dai cu piciorul la tot, întreabă-te mai întâi: Tu ce fel de sport vrei să practici?!
Da! Fă-o! Minte-mă cu orice ocazie, că doar nu îți repeți zilnic degeaba, mai ceva ca pe „Tatăl nostru”, că femeia cere să fie mințită. Și spune-mi că mă consideri cea mai frumoasă, ba chiar, fă-te că mă privești și în ochi, când, de fapt, admiri gagica din spatele meu. Minte-mă, până ajungi să te crezi și tu pe tine, că ești doar interesat de modă când te întreb de ce pierzi vremea pe Facebook analizând cel putin o duzină de femei. Pffff! Zi-mi cât de mult mă iubești și câte ai face pentru mine, dar când am nevoie cu adevărat de tine cumva ești absent, ocupat sau fără chef. Minte-mă non-stop. Ce mai contează?! Dacă voiam cu adevarat să plec, o făceam până acum, nu-i așa?! Așadar, minte-mă! Născocește până ajungi să te încurci în minciuni.
Scuză-te că aveai telefonul pe silent când dădeai ture cu mașina, incognito, cu cine mai știe cine. Și jură-mi că erai cu băieții când ți-am mărturisit că te-a văzut cineva prin oraș în nu știu ce seară. Eu n-o să te mai întreb care din prietenii tăi a început să poarte fuste. Când îți spun că mi se pare ciudat că un anume George te sărută de noapte bună printr-un sms, tu fă-mă nebună. Te rog frumos, insistă până o să reușești să mă faci să mă simt eu vinovată că m-am îndoit vreo clipă de sinceritatea ta. Promite-mi că nu îți dorești altceva decât să îți petreci tot restul vieții alături de mine, când, de fapt, gândești că ești prea tânăr să te legi la cap și să te complici cu prea multe compromisuri. Oricum, balta e plină de pesti sau, mai exact, de sirene.
Repetă-mi mereu că, în mintea și inima ta, nu există decât o singură fata, apoi spune-ți în gând că asta practic nu este o minciună, doar nu ai specificat care fată, așa-i? Manipulează-mă până ajung să cred că problema este cu adevarat la mine și reproșează-mi că sunt veșnic nemulțumită. Of, femeile astea! Ai dreptate, până la urmă, n-ar trebui să fiu geloasă când te văd flirtând cu alte femei, să mă supăr când patru zile pe săptămâna vrei să le petreci cu băieții și restul de trei mă anunți că ai nevoie de spațiu, să fiu suspicioasă când îmi povestești că vecina ta te-a rugat să-i schimbi becul pentru a cincea oară luna aceasta. Da, ar trebui să fiu mai înțelegătoare când mai ai puțin și cazi de pe scaun întorcând capul după nu știu care tipă. Ce atâta dramă?! Doar te uiți și atât, nu-i așa?! E vina mea că nu știu să mă ponderez când îți spun că îmi lipsești. Doamne, ce sufocantă sunt! Și chiar am tupeu când îndrăznesc să îți cer să iei o pauza de la jucat, în ultimele șase ore, „Zdrobitul Dulciurilor”, „Păsări Nervoase” și „Manager de Fotbal 2013”. Ca să nu mai zic că, nu știu cum naiba, mă găsesc să te întrerup tocmai atunci când voiai să zbori creierul acelui zombie. Trudind atât încercând să salvezi lumea, ar trebui să bag de seama că ești prea obosit ca să mai facem și dragoste. Decât să am pretenții absurde, mai bine, ți-aș face un masaj, nu? Iar după ce mai afirmi și în public că, în opinia ta, prietena mea „e bună în draci”, asigură-mă că doar glumeai când susțineai asta.
Fă toate lucrurile acestea și te asigur, de asemenea, că eu nu o să glumesc când o să iți spun că ți-am făcut bagajele și că te așteaptă la ușă. Așadar, te provoc!…Minte-mă!
Cântam despre dragoste, vorbim despre dragoste, scriem despre dragoste și, cu siguranță, toți o căutăm mai devreme sau mai târziu. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, am auzit mulți oameni spunând că omul este incapabil să iubească cu adevărat și că dragostea este un concept întâlnit numai în romane. Într-adevăr, să iubești nu este ușor și nu oricine știe să iubească, însă asta nu înseamna că nu o fac. Dragostea îmbracă multe forme, de aceea poate fi uneori greu de recunoscut. Poate dacă am învață să privim dincolo de aparențe, am observa lucruri remarcabile.
Pentru mine este vorba de dragoste atunci când, după 37 de ani de căsnicie, tata se trezește dis-de-dimineață și nu uită niciodată să-i facă cafeaua mamei, iar mama zâmbește și îl alintă jucăuș „Moșulică…”. Câteodată, gesturile simple sunt cele care contează cel mai mult. Dragostea este atunci când fratele meu râde cu gura până la urechi și-mi zice „Of, tutex!”, iar eu n-aș schimba aceste cuvinte pentru nimic în lume, căci așa îmi arată el cât de mult îi pasă. Iubirea este atunci când, dacă eu plâng, mama plânge cu mine sau când tata spune mândru: „Doar este fata lui tata!”. Uneori când sunt tristă, prietena mea cea mai bună vine cu o sticla de vin, indiscutabil un gest făcut din dragoste, iar la scurt timp, spre oroarea vecinilor, răsună în tot blocul muzică aleasă: „Macho man”, „Așa-s băieții”, „Dă-mi nopțile înapoi”, ceva dansant de la Shanaia Twain și, inevitabil, ajungem la nivelul cel mai ridicat de patetism cu „Goodbye my lover” a lui James Blunt. Cu siguranță a fost vorba de dragoste când mi-am luat la revedere de la primii copii cărora le-am fost profesoară, pentru că ochii mi s-au umplut de lacrimi în secunda în care buzele mele au rostit: „La revedere, copii! O să-mi fie dor de voi!”. Până și acum simt strânsoarea lor puternică și îmi răsuna în urechi unele dintre cele mai sincere și pure te iubescuri care mi-au fost adresate.
Pfff! Și cine ar putea să uite vreodată prima iubire?! Eu știu sigur că n-aș putea. Prima plimbare în doi, prima dată când te-a luat de mână, primul sărut, la răsărit, când inimile vă băteau în piept cu viteza unui TGV, prima dată când ți-a luat capul între mâinile sale, a înghițit în sec, te-a privit adânc în ochi și ți-a zis: „Te iubesc!”. Apoi, prima cearta, prima jignire, primul gest egoist, prima dezamăgire și, inevitabil, primul adio. Iar după ultimul sărut, cobori din mașină, te prăbușești la poartă și rămâi paralizat ca într-un univers paralel pentru câteva secunde, minute, zile, săptămâni, luni… poate un an. Și devii o fantomă, bântui străzile fără sens sau direcție, ești doar o umbra din ceea ce ai fost odată și te autodistrugi. Te uiți în oglindă și nu te recunoști. Ești mutilat pe interior, pentru că realizezi că nu știai regulile jocului și că tot ceea ce iți oferă iubirea îți poate lua înapoi cât ai clipi. Și-ți juri că n-ai să-ți mai supui inima la o astfel de tortură. O ții încătușată, ascunsă sau cel puțin așa crezi, însă când vreodată a putut cineva să-i spună inimii ce să facă?
Și exact când ești pregătit să renunți la iubire, tocmai atunci când ai senzația că ești în siguranță și că ai descoperit secretul catharsisului în dragoste, ea începe din nou. Se răspândește rapid ca o ciumă, poate într-o seară de vară, cu o simplă privire….Mmh! Ludicul privirilor, magia cuvintelor, puterea atingerii și atunci, încet, încet, devii neputincios în fața bolii. O accepți până devine cronică, pentru că să iubești înseamnă să spui „Da!”, chiar dacă alteori presupune să refuzi categoric. Câteodată, din dragoste, oferi totul fără să aștepți nimic în schimb, alteori înseamna să ceri totul. Iubirea te determină să urli și să trântești, dar când și când îți cere să nu rostești nici măcar un cuvânt. Să iubești presupune să fii vulnerabil, să-ți împărtășești temerile, să pui nevoile celuilalt mai presus de ale tale, să suferi…Dragostea prin definiție înseamnă suferință.
Când iubești trebuie să ai răbdare, dar se poate la un moment dat să nu mai ai deloc. Ea te face să protejezi și să aperi, dar uneori te ceartă sever. Poți iubi încă de la prima vedere sau doar câteva săptămâni, poate o lună, poate doi, trei ani, dar uneori, dacă ești norocos, poți să iubești o viață. Când iubești, înveți să ierți sau cel puțin să te minți singur. Eros pretinde compromisuri, pierderea rațiunii, idealizarea partenerului, îți cere să implori, îți stoarce toate lacrimile, te surprinde, te înșală, te minte, te rănește, te dezamăgește, dar mai sunt și acele momente în care te pierzi cu totul în celălalt. Iar atunci dragostea îți trece mâna prin păr, îți sărută buzele, apoi umărul și te strânge puternic până atingi pragul extazului. Te face să te simți special ca mai apoi să șteargă cu tine pământul, să te trântească prin noroi și, uite așa, îți pierzi mințile și controlul, iar dragostea devine oloagă. Te trezești din nou căzut pe podea, cu ochii țintiți în tavan, gol și cu inima bucăți, fără vlagă și puterea să mai lupți să salvezi rămășitele. Ai ca printr-un vis o epifanie și îți dai seama că ești doar un bleg Don Quijote, luptând cu morile de vânt pentru o iubire care nu există. Deodată, înțelegi că, precum Columb, în călătoria ta spre noi țărmuri ale iubirii, te-ai pierdut și ai rătăcit în larg, neglijând cel mai mult dragostea de sine…
Mișcarea feministă ne-a cam zăpăcit pe toți, bărbați și femei deopotrivă. Cumva, pentru că femeia s-a decis, ca după secole de discriminare, să se răzvrătească pentru a fi considerată o ființă umană, pentru a avea drept la vot, la divorț, la o părere, la a spune „NU!” iar refuzul să fie luat în seamă, pentru a nu fi violate ori să primească o bătaie soră cu moartea deoarece opuneau rezistentă, bărbatul a înțeles că, deodată, dorim să fim tratate ca „tovarășii” lor.
„De ce să îți țin ușă, să îți dau haina mea când îți e frig, să îți dau mâna când cobori din mașină, să te conduc până acasă la ore târzii, să intervin când un anume Neluțu îți aduce vreun prejudiciu verbal sau, mai rău, fizic? Ai vrut egalitate? Ia deschide-ți tu, draga mea, ușile de una singură, încolăcește-ți mâinile pe lângă corp când îți este frig ori, eventual, ia două pietre, adună niște crengi și fă un foc. Ai vrut să ai un cuvânt de spus?! Atunci, te rog, bălăcărește-l pe individ fără ajutorul meu, iar dacă devine violent, cu siguranță, în șase decenii ai învățat ceva de la Bruce Lee”. Deodată, a fi gentleman nu mai este considerat un comportament masculin, în schimb, nu vă faceți nicio problemă când purtați pantaloni mai strâmți ca noi, șosete fucsia, când petreceți ore întregi în fața oglinzii, vă îndreptați părul cu placa, va alegeți tricouri cu decolteu sau vă pensați sprâncenele până ajungem să vă invidiem noi pe voi pentru forma lor perfectă.
Nici unele femei nu sunt mai breze. În cazul lor avem de-a face cu două tendințe: cele care iubesc tradiția, adică cele care încă consideră că dacă bărbații le țin închise în casă, le oferă un machiaj semi-permanent cu pumnul, le ignora nevoile și dorințele, este clar o dovadă de afecțiune și femeia-amazoană, care simte constant nevoia să îi arate bărbatului cât de superioară este ea.
Doamnelor, domnișoarelor, domnilor și domnișorilor, haideți să lămurim o dată pentru totdeauna problema: egalitatea în drepturi nu este totuna cu egalitatea în cuplu sau în relațiile interumane în general. Niciodată o femeie nu va fi egală cu un bărbat, cum nici o femeie nu poate fi egală cu altă femeie sau un bărbat cu un alt bărbat. Mereu o sa fie unul care:
– arată mai sexy când aspiră, gătește mai bine, schimbă becul mai repede, are ținta mai bună când vânează gândacii din bucătărie
– face calcule în cap cu trei cifre, iar celalalt se va chinui să-și dea seama dacă 2+2=5
– câștigă mai mult
– este mai sociabil sau mai de apreciat când alege să-și tină gura închisă
– citește mai multe cărți sau are o apreciere fină pentru coperțile acestora
– care nu a lipsit de la ora de română când explica profa care-i treaba cu liniuța buclucașa
– care știe că Stalin nu a jucat/ joacă fotbal, că Franța nu este în Asia, că Anglia este capitala Americii sau nu ?! Și cred că s-a înțeles ideea.
Concluzia: Este adevărat că ceea ce definea conceptele de feminitate sau masculinitate în preistorie și de-a lungul istoriei în general, nu mai este în totalitate valabil astăzi, dar asta nu înseamnă ca unele dintre ele nu mai sunt apreciate. Așadar, bărbați, încă ne impresionează instinctul vostru de a proteja sau când va oferiți să duceți gunoiul, ne luați flori, cărați sacoșele când mergem împreună la piață, ne luați în brațe la filmele horror, dați dovada de altruism între cearceafuri etc. Cu excepția câtorva femei care au încă nostalgia perioadei petrecute la grădiniță, când, dacă un băiat o trăgea de păr, era fericită pentru că asta însemna că o place, restul admiră gesturile enumerate mai sus si multe altele. În plus, personal, consider că, în relațiile heterosexuale, ideea de complementaritate coafează mai bine decât ideea de egalitate, că doar nu degeaba spunem că ne căutăm „jumătatea”, nu-i așa?
Pssstt! Hei, tu, masculule alfa! Da, tu, cel care dai scroll neîncetat pe time-line-uri în căutare de pițipoance cu fuste scurte, silicoane la vedere și buze țuguiate precum Donald, ce-ar fi să schimbi placa?! Uită un pic de grija care te roade zilnic de a găsi „bomba sexy” cu care să te afișezi și să rupi gura găștii și caută în schimb o nebună. O recunoști ușor. Este fata care nu e nevoie să fie jumătate dezbrăcată ca să atragă atenția, care are un aer aparte și pare pierduta într-o lume a ei, este fata pe care toți o vor în secret, dar nimeni nu o are, care râde și dansează de parcă nimeni nu o vede, fata al cărui râs te ademenește precum cântecul sirenelor, dar care te intimidează până în măduva oaselor. Ai vrea s-o abordezi, dar nu știi cum, căci realizezi că dacă învârti cheile de la mașină pe degete nu va fi îndeajuns. Și tocmai atunci când vrei să renunți și să te limitezi la blonda din dreapta cu radarul pornit, depune un efort, rupe tiparul și încearcă s-o descoperi. Însă, te avertizez de acum că nu va fi ușor. Dacă la asta vrei sa te rezumi, atunci fă dreapta împrejur. Nu are rost să irosești nici timpul tău, nici pe al ei. Totuși, dacă ești pregătit să uiți de ordinar și să dai o șansa la ceva ce ar putea deveni senzațional, te informez că sălbatica aceasta o să vrea probabil să o săruți în ploaie, să o inviți la dans în mijlocul străzii, să vă închideți în casă zile la rând ca să faceți dragoste și să vă opriți abia după ce ai atins fiecare milimetru al corpului ei.
La naiba! Ea o să vrea flori doar pentru că este marți sau să luați trenul de la miezul nopții spre o destinație necunoscută. Curaj! Scrie-i o scrisoare, o poezie sau, de ce nu, un cântec. Fii altfel! Cu siguranță nu mai ești la vârsta la care faci tot ce-ți spune tata, uită că nu gătește ca mama și hrănește-te cu dragostea pe care ți-o poartă. Mai lasă-i pe Gigel și Fane care spun că ești un prost. Ei oricum o să se complacă într-o conviețuire pașnică cu vreo mimoză banală, care în alte discuții în afară de unghii și pantofi nu se va avânta. Și iubește-o! Iubește-o! Iubește-o fără rezerve și teamă că vei fi luat de fraier! Este posibil ca într-o seara normală, când vă plimbați cu mașina, să-ți vină să fii imprevizibil. Poate o să reduci subit viteza, o să deschizi portiera, o să-i arunci un zâmbet și…o să sari! Iar când mașinii o să-i lipsească șoferul și ea o să te vadă alergând și țipând de nebun, o să râdă și o să țipe la rândul ei de fericire pentru că în momentul acela o să înțeleagă că ai înlăturat în sfârșit instinctul gregar și ți-ai dezvoltat altele noi.
După ce prinzi mașina din urmă și te urci din nou la volan, mărește viteza considerabil pe o stradă goală, cu muzica dată tare, în timp ce ea te ține de mâna pe care o ții pe schimbător. Du-o apoi să vedeți răsăritul într-un loc inedit – încălcați o proprietate privată sau urcați-va pe o clădire înaltă – și, cât o stați acolo îmbrățișați, o să-ți dai seama că niciodată nu te-ai simțit mai liber. O să te consideri norocos că ai găsit nebuna aceasta care te face să te simți viu și te iubește și o să te întrebi de ce dracu ai irosit atâta timp făcând ce-ți spuneau alții.
Și nu vreau să te mint și să-ți spun că nu o să existe momente în care o să-ți vina să o strângi de gât. Din când în când, ea o să devină neprevăzut o mare soprană și o să reușească să atingă niște note de care nu credeai că e capabilă, iar tu o te uiți la ea nedumerit ca și cum ai dopuri în urechi, căci oricum nu auzi nimic din ceea ce spune și vezi doar niște buze mișcându-se, acompaniate de o gestica tulburătoare. În momentul acela o să începi să tânjești după zilele de altădată, când totul era simplu și o să râvnești după blonda aia pe care o modelai mai ceva ca pe o plastilină, căci se pare că maimuța aceasta a uitat cine-i bărbatul în relație. Și exact înainte să țâșnești pe ușă și să te plafonezi, întreabă-te mai întâi dacă vei fi mai fericit să fii bărbat pentru Vasilica sau să fii zeu pentru vampiroaica aceasta care îți suge toată energia. Și pentru că știi în adâncul tău că ești invincibil, ridică-te și ceartă-te cu ea. O să știe cum să te împace mai târziu…
roanoptii 