Bărbați, încă ne place când ne țineți ușa!

Mișcarea feministă ne-a cam zăpăcit pe toți, bărbați și femei deopotrivă. Cumva, pentru că femeia s-a decis, ca după secole de discriminare, să se răzvrătească pentru a fi considerată  o ființă umană, pentru a avea drept la vot, la divorț, la o părere, la a spune „NU!” iar refuzul să fie luat în seamă, pentru a nu fi violate ori să primească o bătaie soră cu moartea deoarece opuneau rezistentă, bărbatul a înțeles că, deodată, dorim să fim tratate ca „tovarășii” lor.

„De ce să îți țin ușă, să îți dau haina mea când îți e frig, să îți dau mâna când cobori din mașină, să te conduc până acasă la ore târzii, să intervin când un anume Neluțu îți aduce vreun prejudiciu verbal sau, mai rău, fizic? Ai vrut egalitate? Ia deschide-ți tu, draga mea, ușile de una singură, încolăcește-ți mâinile pe lângă corp când îți este frig ori, eventual, ia două pietre, adună niște crengi și fă un foc. Ai vrut să ai un cuvânt de spus?! Atunci, te rog, bălăcărește-l pe individ fără ajutorul meu, iar dacă devine violent, cu siguranță, în șase decenii ai învățat ceva de la Bruce Lee”. Deodată, a fi gentleman nu mai este considerat un comportament masculin, în schimb, nu vă faceți nicio problemă când purtați pantaloni mai strâmți ca noi, șosete fucsia, când petreceți ore întregi în fața oglinzii, vă îndreptați părul cu placa, va alegeți tricouri cu decolteu sau vă pensați sprâncenele până ajungem să vă invidiem noi pe voi pentru forma lor perfectă.

Nici unele femei nu sunt mai breze. În cazul lor avem de-a face cu două tendințe: cele care iubesc tradiția, adică cele care încă consideră că dacă bărbații le țin închise în casă, le oferă un machiaj semi-permanent cu pumnul, le ignora nevoile și dorințele, este clar o dovadă de afecțiune și femeia-amazoană, care simte constant nevoia să îi arate bărbatului cât de superioară este ea.

Doamnelor, domnișoarelor, domnilor și domnișorilor, haideți să lămurim o dată pentru totdeauna problema: egalitatea în drepturi nu este totuna cu egalitatea în cuplu sau în relațiile interumane în general. Niciodată o femeie nu va fi egală cu un bărbat, cum nici o femeie nu poate fi egală cu altă femeie sau un bărbat cu un alt bărbat. Mereu o sa fie unul care:

–          arată mai sexy când aspiră, gătește mai bine, schimbă becul mai repede, are ținta mai bună când vânează gândacii din bucătărie

–          face calcule în cap cu trei cifre, iar celalalt se va chinui să-și dea seama dacă 2+2=5

–          câștigă mai mult

–          este mai sociabil sau mai de apreciat când alege să-și tină gura închisă

–          citește mai multe cărți sau are o apreciere fină pentru coperțile acestora

–          care nu a lipsit de la ora de română când explica profa care-i treaba cu liniuța buclucașa

–          care știe că Stalin nu a jucat/ joacă fotbal, că Franța nu este în Asia, că Anglia este capitala Americii sau nu ?! Și cred că s-a înțeles ideea.

Concluzia: Este adevărat că ceea ce definea conceptele de feminitate sau masculinitate în preistorie și de-a lungul istoriei în general, nu mai este în totalitate valabil astăzi, dar asta nu înseamnă ca unele dintre ele nu mai sunt apreciate. Așadar, bărbați, încă ne impresionează instinctul vostru de a proteja sau când va oferiți să duceți gunoiul, ne luați flori, cărați sacoșele când mergem împreună la piață, ne luați în brațe la filmele horror, dați dovada de altruism între cearceafuri etc. Cu excepția câtorva femei care au încă nostalgia perioadei petrecute la grădiniță, când, dacă un băiat o trăgea de păr, era fericită pentru că asta însemna că o place, restul admiră gesturile enumerate mai sus si multe altele. În plus, personal, consider că, în relațiile heterosexuale, ideea de complementaritate coafează mai bine decât ideea de egalitate, că doar nu degeaba spunem că ne căutăm „jumătatea”, nu-i așa?