Motherhood

Proaspătă mămică de 8 zile și vreau să mă “laud”, nu doar cu piticul meu, ci și cu faptul că am casa lună, gunoiul dus, vasele curate, hainele noastre spălate, ale lui Emi și ele spălate și călcate, piața făcută, mâncare gătită în frigider, patul aranjat, copilul hrănit, curat, iubit și giugiulit, m-am pompat, mi-am luat vitaminele, am mâncat, am băut ceaiul de lactație, am prins chiar și mai bine de 2 h de somn.
Cum am reușit această performanță având în vedere că nu am născut natural, ci prin cezariană? Să fiu eu vreo superwoman? Am vreo baghetă magică? Nu chiar. În schimb, am o armată de oameni care gravitează în jurul meu și se asigură că nu îmi lipsește nimic. Armata asta este formată din familia mea, familia soțului, prietene și mai ales Ștefan, care mi-a depășit orice așteptare asupra nivelului lui de implicare, m-am îndrăgostit din nou. Emi e foarte norocos să aibă așa tată și familie extinsă. Mai pun la bătaie un consultant în alăptare, o doamnă minunată care vine o dată pe lună să mă ajute cu curățenia. Așadar, cred că s-a format satul de care se vorbește că are nevoie o mămică ca să crească un copil, să fie bine fizic, emoțional după naștere și să se acomodeze cu noul rol. Simt multă recunoștință. De-ar avea toate femeile parte de așa tratament, cred că lumea ar fi cu totul altfel, cu siguranță un loc mai bun.
Ce îmi oferă oamenii aceștia pe lângă grijă și șansa de a mă recupera? Îmi oferă liniște ca să mă pot concentra pe alăptare, mi-aș dori mult să îi pot oferi lapte matern. Momentan avem de lucru în direcția aceasta. Dar ,mai ales, îmi oferă timp să îi pot oferi celui mic toată afecțiunea și iubirea de care sunt capabilă.
Refuz să simt vinovăție sau rușine pentru ajutorul primit. Lucrez de ceva timp la neputința, nevoia de control și perfecționismul meu. Mai am scăpări? Mai am, dar la nivel mai mic. Sarcina a fost un bun exercițiu de a cere si accepta ajutorul, chiar dacă mai îmi dădea târcoale jena. Totuși, pentru că știu cât de important este ca Emi să aibă o mamă cât mai ok psihic, am pus acest aspect prioritar ca să pot fi disponibilă emoțional și să mă bucur cât mai mult de perioada asta cât e mititel și drăgălaș.
Așadar, ajutați mamele. Și dacă nu vreți/puteți să le fiți sprijin, măcar nu fiți cârcotași.
Iar mămici spuneți ce nevoi aveți fără rușine, acceptați ajutorul de oriunde vine.
Uitându-mă în urmă, mi-aș fi dorit prietenele mele să mă solicite mai mult și eu să fi fost mai înțeleaptă ca să nu aștept mereu să mă cheme ele. Să fi știut că poate le este rușine.