A început numărarea inversă și mă gândesc retrospectiv la toată perioada sarcinii. A fost totul foarte diferit de tot ce îmi imaginam eu că va fi, iar scenariile din capul meu erau de-a dreptul înfricoșătoare. Fiind în realitate o persoană foarte anxioasă și fricoasă, mai ales în fața situațiilor în care simt că n-am nicio brumă de control, cred că am întrebat zeci de femei despre experiența lor, încă cu mult timp înainte să luăm decizia de a aduce pe lume un copil. Am încercat să mă pregătesc pentru orice situație negativă ca să nu fiu luată prin surprindere cu nimic. Știu acum că a fost doar o iluzie, însă luând asta în considerare, nu e de mirare că nu am putut rezona cu nicio mamă care îmi zicea că perioada sarcinii este “frumoasă”, “magică”, “unică”. Mă uitam siderată la ele și îmi venea să le spun “Te rog, clipește de două ori dacă ți-e viața pusă în pericol”. Mi se părea un răspuns forțat, ceva ce simți că “trebuie” să spui ca să dea bine, dar nu are nicio legătură cu realitatea. Mintea mea nu putea să conceapă ce Dumnezeu poate fi frumos în perioada asta în care mergi constant la doctor/i sau clinici să fii controlată sau înțepată, la toate schimbările hormonale, fizice, emoționale, la tot necunoscutul sau eventuale probleme. 9 luni de stat constant cu sufletul la gură dacă fătul e bine, dacă există mutații, risc de avorturi spontane, boli de tot felul, posibil luat în greutate cu nemiluita, pofte de mâncare, retenție de apă, vomat și grețuri, oboseală, dormit pe unde apuci, hemoroizi, degete și picioare umflate, crescut numărul de la pantofi și câte și mai câte. Până și gândul că aveam să simt o ființă vie cum se mișcă în pântec mi se părea terifiant. Au râs copios prietenele mele de mine când le-am povestit că îmi imaginez acest moment ca în partea din filmul Spaceballs în care un extraterestru iese din burta unui bărbat, retezând-o, iar apoi începe să danseze pe bar.
Știu sigur că pentru foarte multe femei sarcina nu este absolut deloc o perioadă ușoară sau roz. Am stat de vorbă cu multe care au suferit avorturi spontane, au avut parte de complicații, sarcini toxice, anxietate, depresie etc. Am avut tot timpul compasiune pentru ele și le-am crezut pe cuvânt. Pe celelalte le-am bănuit de nesinceritate și probabil aș fi considerat în continuare la fel dacă nu aș fi trăit pe pielea mea acest lucru. Adevărul meu este că sarcina a fost una dintre cele mai frumoase și echilibrate perioade din viața mea. Nu a fost totul perfect, am avut în continuare stări anxioase, 5 internări la urgență din cauza unor colici renale, un montat de pesar cervical pentru a preveni un avort. Totuși, le-am gestionat nesperat de ok pentru felul meu de a fi.
Am analizat foarte mult ce anume a contribuit la toată starea mea de bine. Sunt convinsă că au jucat un rol important hormonii, poate alimentația, terapia, mișcarea, privilegiul de a nu merge la serviciu, toată munca cu sine din ultimii ani, dar consider că cel mai mult a contat rețeaua mea de suport (soțul, familia, prietenii) și faptul că am beneficiat de mai multă atenție, iubire, grijă, răsfăț, înțelegere, ajutor ca niciodată. Este ceva de care mi-aș dori să aibă parte fiecare femeie în viața asta când se decide să dea viață (și nu numai…). În plus, să trăiesc nouă legătură dintre noi trei, cu implicarea și susținerea constantă a lui Ștefan a fost foarte vindecătoare pentru mine. Sunt profund recunoscătoare.
Mulțumesc Madalina Rosiu – Fotograf de nou-nascuti pentru cât de frumos ai surprins iubirea noastră.
roanoptii 
Lasă un comentariu