rem

eu nu mă întreb cum e pentru cei care iau droguri

știu deja

am și eu viciul meu la care mă întorc seară de seară

e starea aia dintre somn și veghe

nu mă pot opri să revin la ea nici dacă aș vrea

imposibil

sunt dependentă

fiindcă în atârnarea aceea dintre real și imaginar

pot să fac tot ce vreau

să fiu cine n-am curaj să fiu

acolo între vis și nedormire

arăt perfect

mă port perfect

spun lucrul potrivit, la momentul potrivit

creez scenariu după scenariu

sunt atât de disperată după acea trăire încât am devenit genială în a descoperi moduri de a-mi lua doza

oricând, oriunde

o fac chiar cu ochii deschiși, când îmi împărtășești bla-blauri la cafea

o fac dimineața, la brunch ori cu prietenii când ne strângem pentru a bea

oricând realitatea devine prea greu de suportat

cad

         ușor

                   în

                          visare