te părăsesc, baby
o știu deja.
e dimineață, mult prea devreme
nu îmi place să mă trezesc cu noaptea în cap,
dar o fac.
lungesc agonia de fapt.
îmi torn cafeaua – amară
ca sărutările venite de pe buzele tale mincinoase
te duci la muncă, iar eu mă țin după tine precum un cățel loial
mă săruți pe frunte și primesc gestul recunoscătoare
închid ușa în urma ta
simt o strângere în piept, m-am obișnuit cu ea
nu-i decât inima mea epileptică
nu pot să o condamn
mă așez pe canapea și te privesc de la fereastră
eu știu că tu știi că asta fac
și te întorci să-mi dai de înțeles
de la înălțimea asta nu mai pari un zeu
te-aș putea strivi cu degetul mic.
curând am să te părăsesc, baby
oare îți va păsa vreun pic?
adio, baby
roanoptii 
Lasă un comentariu