Cred că mai mult de jumătate din viață mi-am petrecut-o urându-mi corpul, fiindu-mi rușine de imperfecțiunile lui și dorindu-mi să fi avut puterea să fur părți de la orice femeie pe care o consideram frumoasă și slabă, fie ea persoană apropiată sau vreo celebritate. Problemele de greutate cu care m-am confruntat din anii de generală până în adolescența târzie, care au venit la pachet cu mult shaming, bullying și uneori marginalizare, și-au pus amprenta profund pe încrederea în mine și pe capacitatea mea de a mă accepta așa cum sunt. Au fost momente crunte când mă uitam plângând în oglindă și simțeam cum o durere sfâșietoare mă lasă fără suflu și mă trântește la pământ. Culmea, erau puține momentele în care blamam natura superficială a ființei umane pentru ceea ce trăiam; în schimb, mă învinovățeam pe mine fiindcă a fi frumoasă am simțit-o mereu ca pe o datorie. Chiar dacă totul venea cu multă furie, mi se părea firesc să primesc atâta dezgust și comentarii care răneau din toate părțile, aceasta era norma în societate atunci. Ca să fac față suferinței în acea etapă fragilă din tinerețea mea, am petrecut mult timp în reverii, imaginându-mi scenarii peste scenarii în care, la fel ca în povestea rățuștei cea urâtă, va veni o zi în care voi înflori, voi deveni frumoasă, slabă și sigură pe mine. Nu m-am gândit niciodată că ziua aceea va veni cu adevărat în sarcină, mai ales că una dintre marile mele frici legate de a face un copil era luatul de kilograme. Problemele de stimă de sine le-am mai îmblânzit totuși cu ajutorul terapiei și lucrului cu mine, însă n-am reușit să ajung până acum la mult predicata iubire de sine. Mi-a oferit acest dar sarcina cu puiul de om din mine, pe care d-abia așteptăm să-l cunoaștem. În toată perioada aceasta, am putut să mă uit cu mult drag la mine în oglindă. Știu că ceea ce simt nu este povestea multor femei când rămân însărcinate, de aceea sunt foarte recunoscătoare. Nu mi-am dorit la început poze de maternitate, dar ulterior am vrut să imortalizez această stare de bine, de iubire a propriei persoane și să îmi amintesc mereu de ea, mai ales în momentele în care mă îndoiesc.
Totodată, cu pozele acestea superbe făcute de Madalina Rosiu – Fotograf de nou-nascuti, sper că mi-am adus într-un final și contribuția de frumos în lume.
roanoptii 