Eram însărcinată în primul trimestru când, întâlnindu-ne întâmplător cu niște rude de-ale lui Ștefan, după ce le-am dat vestea cea mare și ne-au felicitat bucuroase, mi-au zis că sunt convinse că mă voi descurca de minune în noul rol, fiindcă sunt profesoară și am avut contact cu atâția copii, ceea ce mă va ajuta.
Totuși, eu am lucrat cu copii în vârstă de la 5 ani până la liceu, iar să predai o limbă străină e foarte diferit de a ține în viață un bebeluș. Am avut o leacă de “practică” cu copiii prietenelor mele, ținut în brațe, niște babysitting scurt, dar nimic deosebit încât să mă pot declara expertă. Așadar, pe categoria de vârstă 0-5 ani a trebuit să învăț ce am de făcut ca orice altă mamă.
La început, toată informația despre cum trebuie să îngrijești un bebeluș mi s-a părut copleșitoare. Mi s-ar fi părut mai ușor să termin încă două facultăți, un master și un doctorat decât să mă pregătesc pentru venirea lui Emi 🤣.
În prima lună după ce am născut, gândindu-mă la mine și Ștefan, mi-a rulat des în cap scena aceea din Sex and the City după ce Miranda cu Steve au făcut un copil, dar erau separați: „Monday to Friday, I try not to kill him, Saturday and Sunday, you try not to kill him.” Așa eram și noi, foarte atenți să nu omorâm copilul sau să îi facem rău în vreun fel 😂. Dar vorba englezului: “Practice makes perfect” și, ușor-ușor, ne-am relaxat și ne-am intrat în mână.
Apoi, a început să mă preocupe mai mult decât îngrijirea fizică a lui Emi, iar cunoștințele din psihologie și pedagogie pe care le-am dobândit nu mă ajutau mereu la categoria de vârstă 0-1 an, așa că am început să caut fel de fel de informații. Recent am terminat cartea asta și îmi pare rău că n-am citit-o mai din timp. Conține multe principii pe care le știam în teorie, însă nu cunoșteam că le puteam aplica deja și nici cum să o fac cu un pui așa mic.
Dacă te preocupă cum să ai grijă de nevoile copilului tău (0–3 ani) nu doar din punct de vedere fizic, ci și emoțional, cognitiv, social, cartea aceasta e un punct de plecare bun. Printre ideile importante cu care am rămas se numără:
❤️ Să vorbim mult cu copiii noștri, cu vocea noastră adevărată, nestâlcită, la persoana I, ceva mai lent și încă din prima zi. Să le vorbim despre lucruri reale, despre ce urmează să (li) se întâmple sau ce facem în prezent.
❤️ Să tratăm bebelușii ca pe niște persoane conștiente, lucide, cu preferințe. Comunicarea se face în ambele sensuri. Încă din etapa preverbală, copiii oferă semnale despre ceea ce vor sau le place. Pentru a încuraja dezvoltarea deprinderilor de vorbire, e bine să le punem întrebări și să le oferim timp să răspundă (chiar și prin gesturi stângace sau mârâieli).
❤️ Să avem încredere că cei mici își vor dezvolta deprinderile cognitive și motrice în ritmul lor natural, fără presiune.
❤️ Să ne gândim la timpul de calitate pe care îl petrecem împreună nu doar când ieșim la plimbare, citim sau ne jucăm. Mare parte din zilele noastre sunt ocupate de tot felul de rutine și ritualuri. Așadar, timp de calitate poate fi considerat și schimbatul scutecului, băița, mesele, dacă le oferi celor mici întreaga ta atenție și răbdare.
❤️ Să nu faci nimic din ce poate copilul să facă singur, chiar dacă e mai neîndemânatic sau durează mai mult și nici să nu îl “salvezi” din orice dificultate are dacă dorești să încurajezi independența și reziliența.
❤️ Să nu îl întrerupi niciodată din joaca sa auto-dirijată. Adoptă rolul de observator pentru a încuraja dezvoltarea atenției, concentrarea și creativitatea. Copiii se joacă singuri din primele zile de viață, când admiră luminile sau contrastele din jurul lor.
❤️ Să punem limite, să oferim alternative și să lăsăm copilul să învețe și din consecințele naturale ale comportamentului său.
❤️ Să ne purtăm ca niște comentatori sportivi în situații sociale, să le dăm șansa copiilor să își gestioneze singuri conflictele.
❤️ Să încurajăm copiii să își exprime emoțiile, să le validăm, să evităm judecata, critica și, când e nevoie, să îi ghidăm în a avea reacții mai bune.
Mai sus am prezentat pe scurt doar câteva dintre principiile expuse de Janet Lansbury. Detaliile despre cum să facem ce am notat se găsesc în carte.