Mame pentru băieții noștri, Maggie Dent

A fi părinte nu vine cu un manual sau…poate…??? Ia stai așa.

După ce s-a aflat că sunt însărcinată, mai toată lumea mă întreba ce îmi doresc: fată sau băiat?! Le-am răspuns cu sinceritate că nu conta sexul, important pentru mine era să se nască sănătos/asă. Totuși, trebuie să recunosc că imediat completam că ceva îmi spune că va fi băiat. Nu a mai durat mult până am primit confirmarea. 

După o vreme m-a lovit ușor panica. “Nu am nici cea mai vagă idee despre cum să cresc și să educ un băiat”, am gândit. Știu că mulți consideră că e mai ușor să crești băieți decât fete. Eu sunt de părere că fiecare sex și gen atrage după sine tot felul de provocări. În plus, nu mi se pare deloc facil să crești un băiat dacă dorești să aibă bun simț, empatie, respect și bunătate pentru sine și cei din jur, dacă dorești să crești un viitor soț și tată iubitor, un prieten de nădejde, un cetățean decent, toate astea fără a-i inhiba sinele autentic și masculinitatea. Ca să-mi liniștesc creierul care era deja în alertă, am cumpărat cartea asta. Aur curat! Dacă aș avea banii necesari, aș achiziționa-o și dărui-o tuturor mamelor de pe planetă. Atât de importantă și faină mi se pare. Ba chiar i-aș schimba titlul în “Părinți și profesori pentru băieții noștri” fiindcă nu doar mamele au impact asupra dezvoltării lor fizice, cognitive, emoționale și sociale. 

Adevarul este că băieții sunt de multe ori blamați și neînțeleși pentru niște nevoi care sunt adânc imprimate în biologia lor. Ne mai mirăm atunci că vedem atât de mulți bărbați furioși și agresivi, când de mic ești criticat, certat, bătut, comparat, ironizat, rușinat, forțat să îți ascunzi emoțiile și obligat să te porți ca un “bărbat” eventul încă de când ești în scutece?! Dacă feminismul a pus cumva lupa pe cum ne creștem și educăm fetele, în cazul băieților consider că au fost lăsați de izbeliște, lăsând vechile credințe, multe toxice, despre masculinitate să își pună amprenta pe educația lor. Cred că le datorăm să ne educăm pe noi înșine mai întâi ca să fim părinți și dascăli mai buni, să îi putem ghida mai echilibrat și respectuos. 

Las aici câteva idei cu care am rămas din cartea asta:

1. Băieții sunt mai predispuși la comportamente agresive datorită amigdalei centrale care este mai mare la bărbați decât la femei. Nevoia de risc, competitivitate și comportamentul teritorial se explică prin nivelul crescut de testosteron și a neurotransmițătorului vasopresină. Totuși, aceste impulsuri biologice nu sunt motiv pentru a perpetua credința “așa sunt baieții” sau a scuza comportamentul negativ. Băieții sunt capabili să învețe să-și controleze impulsivitatea, iar adulții îi pot ajuta în acest sens fără a-i face să se simtă ca și cum este ceva în neregulă cu ei.
2. Băieții au o nevoie uriașă de a-și dovedi propria valoare pe care trebuie să și-o obțină singuri. Așadar, mamele trebuie să își controleze tendința de a face lucruri în locul lui pe care le poate face singur.
3. Credința că băieții trebuie disciplinați prin bătăi și duritate este de cele mai multe ori sursa furiei și agresivității ulterioare a acestora. Băieții nu sunt duri, ba chiar sunt mult mai fragili emoțional în primii ani de viață și pot întâmpina dificultăți în a comunica ce simt, de aceea când sunt copleșiți apelează deseori la furie și se pot retrage emoțional dacă se simt neiubiți.
4. Băieții sunt in urma fetițelor din punct de vedere al dezvoltării între 6 și 12 luni, uneori chiar 20 de luni. Așadar, forțarea învățării formalizate care e dublată de critică și rușinare intensifică comportamentele agresive, negative. Neimplicarea, neatenția, agitația și ieșirile emoționale sunt de multe ori semne ale unei autoreglări defectuoase, nu a obrăzniciei. Vechea vorbă “ băieții se maturizează mai târziu” are niște adevăr, dar asta nu înseamnă că se întâmplă la 40 de ani.
5. Școala se pliază mult mai bine pe nevoile fetelor decât ale băieților, ceea ce lovește direct în valoarea lor personală. Nu e de mirare de ce mulți băieți urăsc școala. Băieții au, în general, nevoie de mai multă mișcare, aud mai puțin din ce li se spune, își mențin concentrarea pe perioade mai scurte de timp, trebuie stimulați mai mult, uită mai repede.
6. Băieții au tendința să își facă mai greu prieteni decât fetele și să se angajeze în jocuri mai active, în care folosesc mai mult puterea fizică. Trebuie ajutați să înțeleagă că există o limită care odată depășită provoacă rău. 
7. Temperamentul masculin trebuie privit în cadrul unui spectru care nu este fix, cocoșii la un capăt și mielușei la celălalt. Băieții mai sensibili, adică mielușeii, nu sunt mai slabi sau “greșiți”. Mai mult, sunt si fete “băiețoase” cărora li se potrivesc mai multe abordări “masculine” și recomandări din cartea aceasta.
8. Ca mamă, poți crea destul de ușor o rană maternă, de aceea este important ca băieții să aibă parte de un atașament matern puternic, de blândețe, de ritualuri prin care aceștia să se simtă iubiți și apreciați. Există o corelație puternică între lipsa unei legături afective cu mamele și cazurile de adicție, abuz, agresiune la bărbați.
9. Băieții trebuie învățați să își asume responsabilitatea atunci când greșesc și instruiți în cum pot face alegeri mai bune. Totodată, trebuie implicați în treburile casnice pentru a învăța abilități de bază și ce înseamnă să faci parte dintr-o familie. A forma caracterul este la fel de important ca toate celelalte învățături. 
10. În cazul băieților, dragostea chiar trece prin stomac. Mâncarea îi face să se simtă mai bine și poate crea obiceiuri și amintiri valoroase.

Toate astea și mult mai multe, pe îndelete explicate, cu exemple clare și amuzante le găsiți în carte. Cu siguranță o să iau și “Mame pentru fetele noastre”, chiar dacă nu am (poate momentan) fată, dar cu siguranță mă va ajuta să fiu o profă mai bună, poate, în viitor, un psiholog mai bun, cine știe, și m-ar ajuta mult în a îmbunătății relația cu părinții. În sensul acesta, le-aș recomanda mai ales educatoarelor pentru că primii 5 ani de viață sunt esențiali pentru a forma adulții echilibrați de mai târziu și a-i pregăti mai bine pentru școală. Ca mamă, mi-a întărit încrederea în anumite credințe pe care le consider bune și sănătoase, mi-a clarificat multe semne de întrebare, dar mi-a arătat și câte mai am de învățat și de lucrat la mine.