te părăsesc, baby

o știu deja.

e dimineață, mult prea devreme

nu îmi place să mă trezesc cu noaptea în cap,

dar o fac.

lungesc agonia de fapt.

îmi torn cafeaua – amară

ca sărutările venite de pe buzele tale mincinoase

te duci la muncă, iar eu mă țin după tine precum un cățel loial

mă săruți pe frunte și primesc gestul recunoscătoare

închid ușa în urma ta

simt o strângere în piept, m-am obișnuit cu ea

 nu-i decât inima mea epileptică

nu pot să o condamn

mă așez pe canapea și te privesc de la fereastră

eu știu că tu știi că asta fac

și te întorci să-mi dai de înțeles

de la înălțimea asta nu mai pari un zeu

te-aș putea strivi cu degetul mic.

curând am să te părăsesc, baby

oare îți va păsa vreun pic?

adio, baby