Meniu Acasă

Accese de suroritate


          Când vine vorba de femei minunate, inteligente și puternice, eu nu trebuie să caut prea departe pentru a găsi o mulțime de exemple. Lângă multe din ele am crescut, m-am format, am râs, am împărtășit greutăți sau probleme existențiale, iar lângă altele, chiar dacă le-am cunoscut recent sau fac parte din viața mea de puțin timp, m-am simțit inspirată, însuflețită și plină de speranță. De aceea, imediat cum am aflat de challenge-ul #womensupportingwomen, am zis că trebuie neapărat să profit de ocazie pentru a-mi exprima și eu public admirația. Pentru cine are dubii, nu, nu consider că aveam nevoie de acesta provocare pentru a-mi face cunoscute sentimentele și nici nu sunt genul de om care varsă declarații de iubire sau siropuri pe Facebook de ochii lumii. Îmi place să cred că reușesc adesea să le transmit în persoana cât de valoroase sunt aceste femei, atât pentru mine, cât și în general ca ființe umane.

          Cred că de multe ori avem tendință să stimăm cine știe ce vedete, personalități sau persoane publice, care, firește, unele chiar sunt demne de admirat, însă trecem cu vederea persoanele obișnuite cu care intram adesea în contact și acțiunile lor ce produc un impact real, pozitiv, în viețile noastre. Acesta este scopul acestei postări, de a vă opri puțin și a conștientiză că, nu doar aveți femei deosebite în jurul vostru, dar cu siguranță sunteți una deja în ochii cuiva. În mod normal, challenge-ul presupune să postezi o poză cu tine alb-negru, iar apoi să numești alte femei care la rândul lor vor face la fel. Eu voi trișa puțin și aleg să pun un colaj compus din pozele unora dintre femeile speciale din viața mea fiincă consider că servește mai bine acestui scop. Vreau ca momentul să fie despre ele, nu despre mine și, astfel, să vă povestesc puțin despre fiecare în parte.

            Încep, desigur, cu mama mea, o femeie simplă, fără studii superioare, dar grozav de inteligentă, înțeleaptă și răzbătătoare. Copil fiind, mă uitam la ea ca la un adevărat supererou deoarece nu credeam că ar exista pe lume vreo provocare la care ea să nu facă față remarcabil. Însă, mai ales, o admir pentru dragostea necondiționată pe care ne-a oferit-o și felul în care ne-a crescut pe noi, copiii ei.

            Trec mai departe la patru dintre cele mai vechi prietene ale mele – Aleka, Roxana, Teo, Lulu – care cu siguranță ar fi speriat Vestul, Estul, Universul, ce mai doriți voi, în sensul că, dacă le-ai oferi mâine posibilitatea de a guverna țările, lumea ar deveni subit un loc mai bun, mai sigur și mai frumos. Ar reuși toate astea pe tocuri, cochete și cu un pahar de vin în mână. Ele sunt familia mea aleasă, sisters from other mothers, persoanele pe care știu că pot conta oricând, la orice oră și care mă acceptă cu toate defectele mele, căci am și eu destule.

           Următoarele domnișoare despre care vreau să vă vorbesc sunt chiar nepoatele mele. Delia este o adolescentă integră, cu principii de viață solide și un nivel de empatie ce atinge cote foarte înalte. Iubește animalele atât de mult încât a decis să devină vegană, dar este foarte preocupată și de mediu înconjurător. Alesia este un copil tare descurcăreț, rar am întâlnit așa pui de om (o moștenește pe cea care i-a dat viață). Mama ar zice că este genul de copil pe care îl dai afară pe ușă, dar intră înapoi pe geam cu un zâmbet ștrengar pe buze. Eu doar visam să fiu asemenea lor în copilărie sau adolescență.

          Alexandra Ilie este una dintre cele mai pasionate și dedicate profesoare din câte știu ce rezistă cu stoicism în sistemul de învătământ de stat. Face cu adevărat cinste meseriei de dascăl. Râsul, voia bună și energia ei sunt molipsitoare când petreci timpul alături de ea.

               Daciana sigur a decoperit elixirul tinereții, dar nu vrea să recunoască. Pe lângă felul incredibil în care arată și senzualitatea ei, o „invidiez” pentru energie și spiritul ei de aventură. Totodată, este o fire sensibilă, plină de pasiune și, atunci când își propune ceva, nimic nu o mai poate opri.

             Alexandra Stere este îndrăgostită de japoneză și a reușit să transforme dragostea pentru această limbă și cultura ei într-un business foarte mișto sub forma Experiențe Japoneze – vă recomand să o căutați dacă vă atrage ideea sau doriți să călătoriți în Țara Soarelui Răsare. Este o femeie interesantă, cu un farmec aparte, simțitoare și romantică, care îmi amintește mereu să mă bucur de lucrurile mici, de gesturile mărunte, dar făcute din dragoste și, mai ales, de importanța prieteniei. Tot ea mă îndeamnă să trăiesc în prezent, să mai iau o pauză de la așteptări, griji și, în schimb, să îmi ofer momente în care apreciez ce am deja.

           Dacă pasărea Phoenix ar decide să ia o formă umană, atunci sigur s-ar întrupa în Laura Busuioc ori, de veți auzi cândva vreo știre cum că o femeie a reușit să mute munții din loc, cu siguranță despre ea este vorba. Pe deasupra, Laura este și un fel de guru al îngrijirii pielii. Conceptul său de frumusețe 3 D îți dezvăluie cum să arăți bine atât în exterior, cât și în interior.

           Melania Kaitor este mai mult decât un storyteller. Daca vei participa vreodată la cursurile ei, s-ar putea să te alegi cu un prieten pe viață, unul de la care ai de învățat lucruri fascinante, nu doar despre arta de a scrie, dar și despre arta de a trăi.

          Adrianei Medvedi i-am și mărturist că, dacă ar fi să o descriu într-un titlu de poezie, acela ar fi „Leoaica tânără, iubirea”. Nu doar pentru că s-a născut sub semnul zodiacal al Leului, ci și datorită puterii interioare pe care o emană, ce o pot compara cu o felină feroce. Iubirea de care e capabilă se manifestă atât pentru familia ei, cât și în meseria pe care o practică, fiind logoped la un centru de plasament. Cel mai tare apreciez la ea că face tot posibilul să nu uite de iubirea de sine și găsește timp pentru plăcerile și talentele ei. Momentan lucrează la un roman.

       Nașa mea a fost ca o a doua mamă care s-a ocupat, împreună cu nașul meu, de educația mea, de bunăstarea mea și mi-a ajutat părinții în nenumărate rânduri în momente de răscruce în viață lor. Probabil, cea mai frumoasă latură a ei rămâne totuși cea de povestitoare. Unele dintre cele mai dragi amintiri ale mele din copilărie sunt legate de poveștile frumoase pe care mi le spunea cu intonație și magie în voce înainte de culcare. N-aș putea să vorbesc despre femeile geniale din familia mea fară să pomenesc de mătușă mea, Nuțica, altă pasăre Phoenix, și verișoarele mele, Iulia și Monica. Prima este una dintre cele mai citite și sufletiste femei pe care le cunosc,  iar cea de-a doua reușește, fără prea mare efort, să mă facă să râd, de cele mai multe ori cu lacrimi și, în același timp, nu încetează niciodată să mă uimească de cât de întreprinzătoare este.

         Bibica, așa cum o strigă nepoții, face parte din familia lui Ștefan. Imediat după ce am avut ocazia să o cunosc am simțit că este bunica pe care mi-aș fi dorit să o am crescând. M-a impresionat bunătatea, blândețea ei și dragostea cu care își răsfață familia, pregătind mereu bucate alese, cum numai o bunică adevărată știe să facă. Pe mama mamei mele regret să mărturisesc că nu am nu am apucat să o cunosc. S-a stins din viață când eu eram foarte mică, însă, din povestirile celor dragi, am aflat că a fost o femeie cu adevărat specială. Cu cea din partea tatălui, din păcate, nu am avut o relație apropiată. Femeia pe care eu sau fratele meu o strigam „bunica”, care ne-a ocrotit asemenea unui membru din familie, a fost Doina, o prietenă bună de-a părinților mei. Am respectat-o nespus pentru intelect și curajul cu care aborda viața, fiind veritabil un spirit liber, neconvențional.

         Nu în ultimul rând, vreau să vă vorbesc și despre doamna Liliana, mama lui Ștefan, cea care mi-ar fi fost soacră, dar care, cu tristețe trebuie să spun, că nu se mai află printre noi. Nu am avut ocazia să o cunosc foarte bine, însă în timpul acela scurt ce ne-a fost dat am avut plăcerea să descopăr o doamnă tare frumoasă, fină, elegantă, foarte iubită de cei apropiați. Mi-am dat seama că a fost o persoană cu adevărat deosebită din modul în care și-a educat băieții. Sunt multe detalii pe care le admiram la dânsa și le regăsesc în Ștefan.

         Fără doar și poate le datorez enorm tuturor acestor femei. Mereu am ce învăța de la ele și mă simt foarte recunoscătoare, plus norocoasă să fac parte din lumea lor. Bineînțeles că mai sunt zeci de femei pe care le-am omis deoarece nu mi-am permis să le fur pozele, deși știu personal că poseda talente remarcabile, povești de viață extraordinare ori o forță de nestăvilit.

*Țin să precizez că termenul „suroritate” l-am întâlnit prima dată în scrierile doamnei Mihaela Miroiu. De la dânsa l-am împrumutat.

Categorii:Cugetări și versuri

andraracovita

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: